Trăim într-o lume plină de tentaţii, suntem prinşi într-un cerc vicios în care fiecare pas greşit poate avea consecinţe grave. Visăm cu ochii deschişi la viitor, la ceea ce vom face peste 2 ani,10 ani şi nimeni nu ne îngradeşte acest drept.Ajungem sa urmăm o facultate,  să avem un job (bun…prost, depinde de norocul fiecăruia), să avem o familie şi să trăim fericiţi.                                                                                                                                                                   

Însă, de multe ori ne întrebăm dacă am facut cea mai buna alegere…dacă facultatea aleasă este ceea ce ne dorim cu adevărat. Ar trebui să fim mai atenţi la detalii, să analizăm fiecare cuvânt şi să nu mai luam decizii pripite. Fiecare cuvânt spus aiurea poate avea repercursiuni grave asupra noastră şi a celor din jur. Oare povestea pe care o trăim acum este visul nostru sau al parinţilor/prietenilor noştri?? De câte ori deciziile luate au fost influenţate de presiunile celor din jur??? Noi nu putem fi capabili să luăm anumite decizii??

Sunt multe întrebări la care nu putem răspunde, şi nimeni nu ne va da un raspuns. Poate ar trebui să fim mai indiferenţi, să nu ne mai pese atât de cei din jurul nostru, să fim mai egoişti….sa uităm pentru o zi de restul lumii, să fim doar noi şi povestea trăită.

Poate peste ani vom regreta niste decizii luate la un moment dat in viaţă…dar niciodată nu vor fi regretele mai mari ca atunci când deciziile sunt luate de altcineva în locul nostru.

De multe ne dorim lucruri pe care nu le vom avea niciodată, oricâte eforturi am face, dar toate acestea nu fac decât să ne afecteze adevăratul scop în viaţă, să ne frangă aripile propriilor vise.

De ce de fiecare data ajungem asa aproape de medalie…si o scapam printre degete?Nu suntem decat niste marionete intro lume plina de falsuri, de coruptie, care se agata de  noi ca niste ghimpi.Jocul cam prost, lipsit de acea  sclipire de moment, au facut ca anul acesta medalia de bronz sa fie castigata de Germania.Cu toate ca unele jucatore,de exemplu Adina Meirosu si Luminita Dinu, au constientizat faptul ca medalia nu este inca a noastra si ca , inca trebuie sa mai luptam pentru ea, presiunea venita din afara, superficialitatea celorlalte jucatore si-au pus amprenta asupra jocului..            

Sa speram ca dupa acest meci ne vom reveni si vom avea puterea de a lupta cu Angola pentru un loc la olimpiada.Macar acolo sa obtinem un loc mai bun, care sa compenseze esecul de la Campionatul Mondial